A dispărut şi golul
unde te puteai cândva refugia.
Acum ştim că şi aerul
e o materie care ne apasă.
O materie imaterială, mai rău
nici că puteam păţi.
Nu-i destul de plin pentru că trebuie
să-l populăm cu fapte, cu mişcare
ca să putem spune că-i aparţinem
şi nu scăpăm de el nici când murim.
Să îl ticsim cu obiecte pe cel ce e
singurul Obiect prin definiţie
fără ca lui să-i pese ruşinoasă
comedie. Şi cu ce zel jucăm în ea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează