Când boarea mișcă frunzele pe ram
Și colb de bronz pe pajiști risipește
La domnul doctor Blatt, intră Avram
Și se plânge bietul că tușește
- Îmi sparge pieptul doctore și sudui
Mă încovoi din mijloc și mă aprind
Mă ține câte-un ceas și atât mă zgudui
Că m-apuc de-un pom, îl mișc tușind.
Mi-am pus bazaleone și comprese
Pahare și grăsimi și iod și mac
Încă am spasme, și tot mereu mai rece
Și nu știu singur ce să mă mai fac.
- Uite, îți prescriu,- îi spune doctorul Blatt
O singură rețină dimineața
Una la prânz și alta pe-nserat
Și n-ai să mai tușești în toata viața
- Iertați, domnule doctor, eu știam
De la bunicul meu, ce-a stat la țară,
Cum că rețina-i bună – a spus Avram –
Pardon, scuzați, pentru ieșit afară!
-Da, dar Congresul Marei Societăți
Laringolorg care-n Dresda fuse
A decretat reținei calități
Cu efecte minune pentru tuse.
Așa că faci precum am spus! Și lasă
Că orice fleac e greu la început
Și poimâine vii la mine, după masă.
Să te consult să văd de ți-a trecut!
A treia zi la opt de dimineață
Când nimeni nu gândea netam-neasam
La doctor, pământiu și tras la față
Ținându-se de pântec intră Avram.
- Ei cum o duci cu tusea? Ți-e mai bine?
(Încearcă domnul doctor să glumească)
- Vai, doctore – răspunse Avram -, dar cine
Mai îndrăznește acum să mai tușească...?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează