Si cu cât ma duce gândul,
Peste vremuri înapoi,
Tot mai sfântă văd icoana,
Unui car cu patru boi.
Uite-l cât de-ncet coboară,
Încărcat și plin de snopi,
Pe drumeagul de pe culme,
Strajuit de-un șir de plopi.
Scârție din osii carul,
Si in snopii lui de grâu,
Sta proptit in furca tata,
Ingropat până la brâu.
Si-ntr-un lan cu mături line,
Vântul fâșâie prin foi,
Ce n-aș da să fiu cu tine,
Car frumos cu patru boi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează