Aer magnetic smulgându-mi spre tine
liniștea, calmul, dorința de-a fi
Zid de sticlă, în care amintirile
fulgerând spre mine, se izbesc și rămân sângerii
Cearcăne invizibile și-mpătrind privirea
pentru pământ, pentru aer, pentru apă și foc
Gând atras, nemaiputând să plece
spre lume din loc.
Repedea întindere pe spate a sufletului
asemenea picăturii pe lespezi
irosind prea mult în greutate
limpezimi ținând prea repezi.
Apăsare de sine însuși
bruscă gravitație interioară
totul prăbușindu-se spre globul inimii
în timp ce trupul încă zboară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează