lui Marin Sorescu
De mult n-ai mai fost
La Teatru
De ce nu te duci?
O să mă duc,
I-am zis,
Când mi-o veni timpul
Si va veni ziua planificată.
Du-te,
Uite, e o piesă ce încă mai ține afișul
(într-un cui).
Veni si ziua...
Cu ochii țintă la ceas
Nerabdător ca si cum
Trebuia sa încep
O croazieră pe mare.
la te uită, nu mă asteptam
La atâtea emotii
Pentru mersul la teatru
Se vede ca de mult n-ai mai fost.
Caci, altfel,
Ar fi trebuit să ti se pară normal
Precum călcatul
Adică
Un simplu act de cultură.
Bucuria îmi era si mai mare
Stiind că merg la o comedie.
Puteam să mă apuc de râs
într-un mod organizat.
Uite-asa:
HA, HA, HA
Dar nu prea tare
Ca să
Nu supar vecinii
De rând
Oameni simpli, ca mine
Izvorâti de prin spatii
Locative, comert si serviciu.
I-am dat telefon si nevestii
Pe care o tineam acasă,
Pâna la orele „paispe"
Cand se ducea la slujba la Fabrica de Pastai Fainoase.
Și îi zic
Am primit un bilet
De care
De teatru, îi raspund
Săraca a început sã plângã
De bucurie, fireste,
Caci nu putea fi supărată
Fiind în schimbul doi.
Asa că după orele de serviciu
Incep pregătirile,
Hait, n-am cravata
Care să meargă cu costumul bej
La care tineam atât de mult,
Imprietenindu-ne, după aproape 6 ani de purtare
Bună.
N-are nimic, mi-am zis,
Cu ochii câzuti
Pe-o pagină de ziar
Si continuai să mă îmbrac si asa
Adică linistit si senin.
Grăbindu-mă astfel
Am plecat prea devreme
Plecând prea devreme,
Am ajuns prea devreme,
Să astept?!
Mi-e frica,
Chiar asa, pur si simplu mi-e frică,
E prea putină lumină
Si poate să mă atace vreunul
Si să-mi prade biletul.
Asa ca am ramas întepenit pe trotuar.
Si ca sã pară că am treabă
Mi-am ridicat gulerul,
Intristat însă
Ca n-am o haină de piele,
Ce-ar mai luci ea in ploaie!
Fâcând să dispară imediat ironia
Cu care casierita
Mã priveste prin ochiul de geam.
Până la urmã a venit
Ora fixata
Dau buzna
Vai, ce frumos se asorteaza la bufet
Ciocolata cu pepsi!
Acum spre locul
Indicat
Mă temusem degeaba
Era acolo
Fiecare avea locul stabilit si rezervat,
Debandada era pur si simplu eliminată:
Eu as extinde sistemul!
Dar iată si piesa
Splendidă comedia!
Atâtea idei
Atât de profunde
Atât de clare
Dar atâta de simple
Dacă as fi avut loc mai în față
Le-as fi prins pe toate
Asa s-au risipit
Ca fumul
Ca am crezut că-i incendiu
Intr-atât se-ndesise.
La sfârsit, Transpirat,
Am reusit sã răzbat
Afara.
Apoi, fuga acasă
Dau drumul la radio
- Televizorul îsi încheiase programul -
Si încep
- Vai ce sete! -
Sã mânânc o felie de pepene si
Sa scuip,
râzând încă,
sâmburii pe fereastră!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează