Câmpie arcuită pe ape lungi și moi.
Mostiște uriașă în coostele Ucrainei
azi viețuind cu tine pe arșițe și ploi
îți destrămăm lăuntric urzeala vie-a tainei:
Aicea răzășiră doar trainici Moldoveni
vânând mârzaci de aur cu fierul de la pluguri
și sub oblăduirea cumpliților codreni,
iernau la stuh cu turma, mocanii pe iolpuguri.
Toți Voevozii noștri te luară în potcoavă,
tărâm întins cât vântul bătrânelor pustii.
Amieze mari de luptă-i încununau cu slavă,
miraje de Suceve clădind din bălării.
Căci nu ne-aruncă singur vârtejul biruinții
departe peste Nistru și dincolo de Bug.
Sub orice pas i-o urmă a crucii și-a credinții
și iar izmele stepei din fața noastră fug!
Fântânile-așteptării ni s-au deschis în piepturi
să-ți spargem bărăganul de chinuri și blestem.
Ne chiamă, gâtuite, vechi utice și drepturi
cu cânturi de lumină pe bezna-ți să cădem.
Moșie hainită cu Alimoși sub plopi,
te rodnicește iar cald sânge de Moldovă:
Tu știi că dacă-n glia-ți, arvună, ne îngropi
e fața ta scrin zapis si orice groapă-i slovă.
Azi morții noștri intră în tine ca o grână,
dar secera-vom veacul în care răsărim
și, dacă-n svârcolire murind, mușcăm țărână,
ne sărutăm strămoșii cu care ne-ntâlnim!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează