Se-nfioară botul de licorn,
a surâs și a-ntristare
Dintr-o cupă-ntr-alta lent mă torn
ne-ncercată, grea, licoare.
Arcul bolților s-a rupt cu-o stea
care-o linge cerul, marea
Masa grea de piatră, masa grea
cupe bate-n lună.
Ah, până la gleznă e culoarea neagră
violetul urcă până la genunchi
roșul pân’ la coaste, trupul mi-l subție
Și mă torn din cupă-n cupă leneș
pe când tandra agonie
înfioară uniform
a surâs și a-ntristare
botul fraged de licorn.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează