Ai plecat de copil
dintre-ai tăi din Băileşti,
te-ai întors monument,
prințul glumei româneşti.
Uite anii nu sunt anii,
te îmbeţi de libertate
când limbuţi şi când tăcuţi,
și pe alţii îi îngâni,
Au venit americanii,
Românie ai de toate,
scoală, Amzo, să-i saluţi.
Însă nu prea ai români.
A intrat in România
când ne iau atâţia pielea
Europa pân la cot
și nu zice nimeni pâs.
Şi-a venit democraţia,
ne gândim la Amza Pellea
numai tu n-ai drept de vot.
Şi îi îngopăm în râs.
Râde-n hohote planeta,
ești atâta de departe,
dar noi plângem, ce păcat,
suferința te-a constrâns,
Când negociind cu Veta
viața mamii ei de moarte,
Sucă s-a privatizat.
Amzo, scoate-ne din plâns.
Din etapă în etapă
vin românii să se-nchine
nu ajungem nicăieri,
catre marele oltean,
După ce să mai bem apă
comedia-ţi vine bine,
dacă toţi suntem şomeri.
Genial tragedian.
Românie nani, nani,
tu, pe-ai tăi de-acasă nu-i
ai ajuns printre cei mici,
pâinea-n ţest a spus ceva,
C-au venit americanii
iese zaibărul pe uliţi
dar şi ruşii sunt aici.
Întrebând de gura ta.
Poate nici n-auzi refrenul
pentru care-am lăcrimat
dac-a fluierat şi trenul
ce trecea spre Calafat.
E o apă mai la vale
și deasupra e un nor
și bat vânturi infernale,
crucea marelui actor.
Mai la sud se-aude tunul
și în est e iarăşi rău,
Amzo, va veni Crăciunul
și ni-i dor de hazul tău.
Pune caii la căruţă,
te rugăm să te grăbeşti,
că oltenii nu te cruţă
și-ţi fac bronz la Băileşti.
Fii şi tu acolo, frate,
te rugăm să vii urgent
ca să râzi pe deşelate
când te vezi în monument.
Şi fă râsul terapie
și fă-l rege pe artist,
fă un pic de bucurie
pentru neamul tău cel trist.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează