De ce? - Ion Luca Caragiale

De ce, când o furtună,

s-bate pe pământ
cu furie nebună...
cânt?
De ce, când luna plină
revarsă peste crâng
divina ei lumină...
plâng?
De ce, când treci semeaţă
și nu-mi zici un cuvânt,
nici nu-mi priveşti în faţă...
cânt?
De ce, când braţe goale
la piept cu dor mă strâng...
în de mătase poale
plâng?
De ce? Că ştiu: părere
e tot pân’ la mormânt!
Plăcere plâng... durere...
cânt.