De când m-ai părăsit mă fac tot mai frumoasă
ca hoitul luminând în întuneric.
Nu mi se mai observă fragila mea carcasă,
nici ochiul devenit mai fix şi sferic,
nici zdreanţa mâinilor pe obiecte,
nici mersul, inutil desfigurat de jind,
ci doar cruzimea ta pe tâmplele-mi perfecte,
ca nimbul putregaiului sclipind.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează