„Fugi”. Îți zic, căci a mea minte
prevestește numai rău;„Nu te du”, şoptește-n taină
sufletul şi dorul meu.
Tu cunoşti câtă iubire
pentru tine eu păstrez,
și-apoi cu cuvinte rele
cum mereu te depărtez;
Şi nu ştii cui a te-ncrede
vorbelor ce ţi-am rostit,
sau iubirii făr’ de margini
ce tu-n ochii-mi ai cetit.
Vai! Şi eu nedumerită
mă muncesc cu mult mai mult
căci nu ştiu ce-a fi mai bine:
mintea, inima s-ascult?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează