Nedumerit o clipă, sub un văzduh de foc,
stă cântul ciocârliei, târzie creangă-n vânt,
și nu se recunoaște aceluiași noroc
sol pașnic, și aceluiași pământ.
A fost un dans de holde, pe-aicea, ieri. Azi nu-i.
Fântâni arteziene, vibrând ca-n mitul getic,
își decantau metalul, țâșnit în fir gălbui,
și murmurând frenetic.
Covorul, de mătase și aur, adunat,
din zori până la ceasul când steaua-n cer se știe,
câmp crud și beat de cântec de greier a lăsat,
pe care plugul iarăși o să-l scrie -
la fel, dar cât de altfel o să-l scrie!
(Poezie culeasă din Almanahul Literar, 1970)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează