Crinii de palidă flacăra
ai miazănoaptei se-aprind.
Inima mea e castelul
prin care trece Hamlet citind.
Cui cânţi uitarea mea blondă,
tu stearpă risipă de tei?
Nu lăsaţi să se-nece Ofelia
în verdele ochilor mei.
Bântuie luna. E-o toamnă
a frunzelor din capitel.
În stânga tace Horatio
sau numai o parte din el.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează