Se-ntorc iar zilele noroase,
cu negurile somnoroase,
și-amurgurile timpurii -
vin diminețile urâte
și nopțile posomorâte
și lungi, și negre, și pustii...
Copacii, despuiați și jilavi
și triști ca cerșetorii schilavi,
gem biciuiți de vânt și ploi -
podoaba lor de-odinioară
o zdreanță putredă-i ce zboară
și-i tăvălită în noroi...
Veni-vor zilele senine,
vor râde florile-n grădine
sub arcul cerului senin...
veni-vor toate iar, știu bine...
ci eu, cu toamna care vine,
m-aș duce, ca să nu mai vin...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează