Bătrânii îşi plîng tinerețea pierdută
Ei nu pot să creadă că viața s-a scurs
Iar lacrima lor are gust de cucută
Au fost condamnați, fără drept de recurs.
Se uită la poze... apoi în oglindă
Tot ei sunt, desigur, dar cât s-au schimbat!
Şi ce e cu masca pe chip, suferindă
Și-n plete cu varul acesta ciudat?
Au riduri zbârcite pe fața umflată
Li-e fruntea brăzdată de griji și nevoi
Nespus de frumoşi le-au fost ochii odată
Acum n-au lumină, sunt tragici și goi.
E mare schimbarea și pot s-o îndure
De n-ar fi durerea din fiece os
Mai fac infiltrații, seringile-s dure
Dar tot nu-i ajută, un chin de prisos.
De vizite scurte și rare au parte
C-un ochi sunt pe ceas şi cu altul pe geam
Copiii sunt mari și atât de departe
Nepoții vin doar când n-au bani de bairam.
La televizor nu mai au ce să vadă
Un neam certăreț e născut din viol
Ies tot ei, bătrânii, să dea la zăpadă
Dar ghiara anginei îi dă iar de gol.
Mai trece o zi... și mai vine o noapte...
Dar câți dintre ei vor ajunge în zori?
Să-şi facă rețeta? Să cumpere lapte?
N-au bani pentru toate, şi-aşa sunt datori.
Le sună de-acum tot mai rar telefonul
E ,,Marşul funebru" semnal muzical
Fac singuri Crăciunul și Revelionul
Tot singuri sparg oul cel roșu, pascal.
Mai nou, cad prin casă, cu oase fragile
Şi pline de aer ca pasărea-n cer
Îi bagă-n şuruburi și ghips zeci de zile
Atunci să te ții plictiseală, monșer!
Şi fiece zi ei o smulg, cu eforturi
Din apa cea neagră a Râului Styx
Acesta-i, de fapt, cel mai greu dintre sporturi:
Să faci paraşuta să cadă la fix!
Dar vine o zi cînd ea cade alături
Ori nu se deschide, şi-atunci ai murit
Te duc sanitarii la morgă, în pături
Şi-un popă îți cântă la cap, plictisit.
În fine, eşti liber! Şi ce uşurare!
Te-ntâmpină, iată, toți morții tăi dragi
Chiar câinii eterici îți vin la picioare
În Lumea de-Apoi te conduc aceşti magi.
Aşa se întâmplă. Toți trecem prin asta.
E greu să mori tânăr, dar nu ca bătrân.
Noi nu dispărem, nu ne ducem și basta -
Prin moarte ne naștem la Domnul la sân.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează