Noapte
Fântâna de-ntuneric, cu bestii ce se-adapă
și bolta necuprinsă e ochiul tău bizar.
Și vas cu flori de flăcări ce izvoresc din apă
și cântec de lumină și luna la pătrar.
Femei, ce însetează de nopti turburătoare,
Femei, cu gust de vițiu și patimi învechite,
veni-vor la lumină, la cântec și la floare,
veni-vor să-ți golească beția din orbite.
Parfum
Ca ierburi negre, părul sălbatec și se-ndoaie,
împrăștiind arome de vise și uitare.
Ca ierburi sărutate de vânturi și de ploaie
ce mor schițând în aer perversa legănare.
Femei, ce vor esența eternului parfum,
Femei ce-n ierburi negre, își patinează sânii,
vor alerga spre tine, oprindu-te din drum.
Asa, cum în biserici s-ar năpusti păgânii.
Scarabeu
Insecta care doarme pe piatră și pe floare
și scarabeu cu aripi de smalț și de argint,
albina care strânge și viespea care doare:
e gura ta, e gura cântărilor ce mint.
Femei, ce vor din simțuri să soarbă suferința,
Femei, îngenuncheate ciudatelor imbolduri
veni-vor să-ți torture și gândul și ființa,
veni-vor să le scuturi polenul de pe șolduri.
Infinit
Crengi lungi de clematite, ce râd și se crispează
și flăcări înălțate pe torsuri de statui,
sunt brațele-ți nervoase, e mâna-ți ce visează
Să prindă Infinitul, sub forma nimănui.
Femei, îndrăgostite de plante - agățătoare,
Femei, ce-ntruchipează chimerele străine,
să scuture veni-vor, nepăsătoarea-ți floare
împrăștiind la vânturi, petalele-i carmine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează