cu agere doruri şi-avânturi duium.
Şi seara albastră cu steaua subţire,
încet luminează hoinarul meu drum.
Lumina sau umbra a prins să se cearnă?
Prin crânguri cocoşii sau vântul dă glas?
Nu ştiu, pretutindeni pe câmpuri e iarnă,
sau stoluri de lebede mute-n popas?
Tu albă minune, tu limpede seară!
Fierbinţi mi-s obrajii de gerul din crâng.
Răchitele zvelte cu sânii afară,
îmi vine deodată la piept să le strâng.
O, codrul ce-n pâclă cinchit piroteşte!
O, ninsele lanuri sub teafăr îndemn!
Îmi vine în braţe s-apuc voiniceşte,
frumoasele sălcii cu şolduri de lemn.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează