Doamne, dă-mi iarăşi dorul de moarte al strămoşilor mei,
nu mă lăsa să accept lâncezeala, rugina şi lanţul - deschide-mi
porţi mari de stejar, şi aşterne-mi douăsprezece poduri,
şi dă cailor să-mi poarte coama.
Ochilor mei dă-le iar cristalinul de gheaţă
pe care demult l-au pierdut, otrăveşte-mi săgeţile
şi adu-mi aminte ca ultima
s-o păstrez pentru mine.
(Poezie din volumul „Cadavre în vid",1969)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează