și-l găsi mai palid şi mai grav
apoi dânsul constată lucid
că nici ea n-arăta prea grozav.
Mâine, ea urma să plece iară.
Înspre Allegau sau înspre Tirol
veselă era din cale-afară
mai târziu, i-a spus că simte-un gol.
El o mângâie atunci, tăcut.
„Plângi?”, discret de tot a întrebat
se gândeau la anii ce-au trecut
și, pe urmă, a fost ca altădat’...
Cînd a doua zi se deşteptară
mai străini erau decât oricând
mai schimbau o vorba într-o doară
şi minţeau la fiece cuvânt.
Către seară a plecat, în fine.
Şi-au făcut bezele, doar aşa...
inimile lor zăceau pe şine
trenul către Allegau le călca.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează