Strofe pentru întuneric - Ion Minulescu

După fiecare act al tragediei, tu cobori banal ca o cortină,

și din spasmul agoniei de lumină împrumuți aspecte noi
monotoniei.
Întuneric... întuneric... întuneric!…
cu veșmântul tău de doliu sau de gală, tu-nfrățești o
noapte boreală cu orchestra unui dirijor isteric...
tu unifici adevărul cu minciuna, tu amesteci frumusețea
cu urâtul și-ntregesti prezentul cu trecutul, când nimicul și
cu totul făceau una...
ca o pleoapă obosită, sub povara unei lacrimi încrustate
între gene, tu te-nalți și te cobori alene, alternând asfaltul cu
Carrara!...
întuneric - frate bun cu nebunia, cu iubirea, cu păcatul
și cu crima - tu ești ritmul infinitului și rima, ce ne legi în
somn cu veșnicia.