În fața mea merg Ochii cei de lumină plini,
magnetizați de-un înger cu născociri savante;
sunt frații mei aievea acești doi frați divini
ce-n ochii mei presară sclipiri de diamante.
Scăpându-mă de orice păcat coplesitor
pe drumul Frumuseții ei pasul mi-l îmbie;
mi-s slujitori și totuși eu sunt robitul lor;
întreaga-mi fire-ascultă de-această faclă vie.
Voi răspândiți, Ochi magici, o mistica lucire
de lumânări aprinse în plină zi; subțire,
flacăra lor la soare pălește dar nu moare;
Dar ele slăvesc Moartea, voi Viața; și mereu
cântați trezirea sfântă a sufletului meu,
voi, aștri-a căror rază n-o stinge nici un soare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează