Sunt aici în Leta Mare,
beu din apa Letei, dar
orșicâtă încercare
să fac versuri, e-n zadar;
Căci de cumva prind a scrie
vreo mică poezie,
caut so-ntrerup de loc,
căci deloc nu am noroc...
Palid fiind de mânia,
nu pot scrie poezia!
Când aş sta să scriu mai bine,
și am idei de a lucra,
Ce năpastă-atunce vine
un fecior ce-mi zice-aşa:
„Domnişorule, pofteşte,
Ca să dăm la porci mălaiu!”
Merg şi când re-ntors, fireşte,
nu mai ştiu ce plănuiam
palid fiind de mânia
nu pot scrie poezia!
Când uşoară fantezia
mi-arată un cer plăcut,
și eu până de a scrie
toate câte am văzut:
Un viţel ce e prin curte,
vine ca să-mi facă curte,
și mi-o spune băunând
cum că dânsul e flămând.
Palid fiind de mânia
nu pot scrie poezia!
Şi când iar mă pun la masă,
și a scrie începui:
Iată-o cloşcă vinen-n casă
cu vreo douăzeci de pui,
și-mi făcu zgomot foarte mare,
apoi când voiesc să-i scot,
Cloşca chiar pe masă sare,
varsă ținta mea de tot.
Palid fiind de mînia
nu pot scrie poezia!
Leta Mare, 13 mai 1864
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează