Un zvon din sat în sat străbate
și dă poporului curaj,
el pleacă-n valuri tulburate
și se îndreaptă către Blaj.
Sunt preoți și mireni, cu toții
mânați de-același ideal -
în fruntea tuturora moții,
mândria mândrului Ardeal.
Ei simt că-ntâia oară-i leagă
un dor adânc de neam întreg,
aleargă toți să-l înțeleagă -
și cât de bine-l înțeleg!
Căci bat cincizeci de mii de piepturi,
și-n ele inimi românești
cari strigă: “Libertate! Drepturi
pe plaiurile strămoșești!...”
O, sfântă zi de sărbătoare!
Popor voinic din văi și lunci,
te-om mai vedea odată oare
precum te-ai arătat atunci?
Povestea vremii ne învață
că orice rană are leac,
dar o-ntâmplare-așa măreață
zbucnește-o dată la un veac!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează