Câte gânduri îmi trec prin cap
le las să-mi treacă.
Este plăcerea lor
să se stârnească din senin,
ca norii,
și să se destrame la întâmplare,
la marginea orizontului.
Unele revin,
cuprinse parcă de-o remușcare:
au uitat să se atingă de cuvinte!
Cuvintele le îmbrățișează,
le cuprind în potir de flori carnivore.
Și eu mă pomenesc punând pe note
plânsul gândurilor fără ieșire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează