Muzica - Nichita Stănescu

Deodată au venit pe sub copaci.

Duceau cu ei o chitară

care lasă în seară

o umbră grea, triunghiulară.

După aceea au început să cânte

și melodia a întins spre tine

brațele ei reci.

Melodia întindea spre tine

brațele ei feline, brațele ei reci,

și n-am simțit când te-a-mbrățișat

cu îmbrățișarea

pe care uneori ți-o dă înserarea,

electric și-ntunecat.

Melodia ospătă din tine

cum ospătează dintr-o pradă

o forfotă de raci.

Deodată au plecat de sub copaci.

Duceau cu ei o chitară

cu o umbra grea, triunghiulară,

smulsă din seara, ruptă din seară.

Când mi-am întors spre tine chipul

văzui doar un schelet ce-l lustruia

nisipul.

O, draga mea, iubita mea,

femeia mea,

bine-ai venit dintotdeauna.

ți-am sărutat arcada, sternul,

osul suav ce-mpodobește mâna,

scheletul clipei străbătând eternul...