Mălinu-a dat în floare
ca în fiecare mai,
cu crengile ușoare
deschise în evantai.
Ca mierea cleiul pica
broboane de pe trunchi,
iar iarba încă mică-i
sclipește sub genunchi.
Pe-alăturea își mână
un pârâiaș zglobiu
prin iarbă și țărână
șuvoiul argintiu.
Mălinu-i plin de floare,
cu crengile-atârnând,
și frunzele la soare
își încălzește blând.
Pârâul unda-și mână,
zvârlindu-i stropi din mers
și tainic îi îngână
un firicel de vers.
(1914)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează