Dacă lupul urlă la o stea,
semn e cum că-i cerul ros de nori.
Rupte burţi de iepe-n albă nea,
pânze-ndoliate de mari ciori.
N-o să-şi scoată gheara de azur
cerul din duhoarea-i de gălbează,
cetini-ţeste leapădă-mprejur,
prin livadă, vântul şi nechează.
Auziţi? E grebla de-asfinţit
țesălând dumbrăvile ucise.
Voi, cu braţe smulse de vâslit,
v-aţi pornit spre ţările promise.
Da, plutiţi, sfârşiţi-vă suişul!
Glas de ciori vărsaţi din curcubeu.
În curând şi-o scutura frunzişul
pomul alb ce-l am pe capul meu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează