Iapă murgă, toamna-și țeseală-ntr-o doară
pe un dâmb de jnepeni coama ei ușoară.
Și din mers potcoavele-și aruncă
sunetul albastru peste râu și luncă.
A pornit și vântul nevăzut acum,
frunza o strivește-n zbrușii de pe drum.
Și-n scoruș sărută, schimnic cuvios,
roșii stropi de sânge-ai Domnului Cristos.
(1916)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează