Când împrejur e uitare
și-i liniște-n asfințit,
privește cu blândă-alinare
prin stuful din mal răsărit.
În zile de lenevie
mă plimb pe-acolo și eu.
Prin stufuri oare să fie
văpăile focului meu?
Privește severă, senină,
în ochii fostului gând.
Pășind pe-o cale străină,
eu alte cântece cânt...
Curând amurg în calea
destinului va ieși.
Va fi răsturnată cărarea-mi,
la tine eu iar voi veni.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează