Cu timpul în suflet oriunde ai fi
te-apropie toamna te-nvăluie toamna
iubire de-atunci din zarea târzie
pădurea era o flacără toată
și inima ta.
Din frunze aievea tăcerea curgea
lângă tâmplele tale aurii de argint
aerul era ca o umbra roșie
și buzele tale.
Nu ne-a văzut nimeni nu ne-a știut
eram singuri ca-n ziua întâi:
copacii se sărutau peste noi lângă cer
și noi pe pământ.
Cu timpul în suflet oriunde aș fi
mă-nvăluie toamna m-apropie toamna
minune de-atunci din zarea târzie
pădurea-i și azi o flacără toată
și inima mea!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează