De drumuri lungi și aspre obosit,
la capătul pământului, în soare,
pe țărmul mării cald am poposit,
ca toamna, niște păsări călătoare.
Înalte valuri - fiare mari de plug -
spumoase brazde peste țărm răstoarnă.
Ca niște lanuri grele care fug
din zare marea-ntreagă se întoarnă.
Vreau singur să pornesc în larg, și parcă
să-mi desfășor tot sufletul în vânt,
dar simt cumplit că trupul meu e-o barcă
cu ancori grele prinsă de pământ.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează