N-a fost nimic din ce-a putut să fie,
și ce-a putut să fie s-a sfârșit...
n-a fost decât o scurtă nebunie
ce-a-nsângerat o lamă, lucioasă, de cuţit!...
N-am fost decât doi călători cu trenul,
ce ne-am urcat în tren fără tichete
și fără nici un alt bagaj decât refrenul
semnalului de-alarmă din perete!...
Dar n-am putut călători-mpreună...
și fiecare-am coborât în câte-o gară,
ca două veveriţe-nspăimîntate de furtună
furtuna primei noastre nopţi de primăvară!
Şi-atâta tot!... din ce-a putut să fie,
n-a fost decât un searbăd început
de simplu “fapt divers”, ce nu se ştie
în care timp şi-n care loc s-a petrecut!...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează