Am vrut să-ţi dăruiesc luna septemvrie,
aş fi golit-o de moarte,
cu gutuile şi câinii ei leneşi, cu aşteptarea
scrisorilor, cu ploile suav putrezind, cu lutul
umflat de iubire.
Atât e al meu: septemvrie...
să nu-mi ceri
să aprind teii, ori să ning.
Eu sunt septemvrie.
Sunt frunza care mă ninge,
sunt fărâma de timp în care poţi respira,
în care mai poţi respira,
sunt oglinda migraţiei păsărilor,
sunt septemvrie, pentru mereu, septemvrie...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează