Voi beţi vin bun de Samos iar
fecioarele dansează-n umbră,
au negri ochi de negru jar,
dar mă cuprinde jalea sumbră
c-or creşte la frumoşii sâni
alți sclavi pentru cumpliţi stăpâni!
Pe marmuri sus, la Sunium,
duceți-mă, să plâng cu valul,
ca lebăda să plâng acum,
ce moare părăsindu-şi malul!
Ah, nu vreau vin în ţară sclavă,
vărsați-mi cupa, că-i otravă!
O, insule greceşti în care
a cântat Sapho arzând de dor
și Delos se-nălţa din mare
și Febus cel strălucitor,
pieiră-n beznă vremi ferice,
doar Febus mai e domn pe-aice!
Pe munte stam, pe Marathon,
el privea valul mării amar
și am zis visând pe al lui tron
că liberi am putea fi iar,
că stând pe-al perşilor mormânt
nu pot să cred că rob eu sînt!
Un rege sta pe înalta stâncă
privind spre Salamina, în care
corăbii multe se aflau încă
și neamuri roabe… Unde-s oare?
În zori mii vase numărase
și seara unul nu-i rămase.
Oh, unde-s? Unde-i scumpa-mi ţară?
Eroic imn pe ţărmul mut
nu mai aud, fu scris să-i piară
eroii falnici din trecut!
Au lira ei va să rămână
doar în netrebnica mea mână?
O, sfântă glorie ancestrală,
chiar de-ntre robi trăiesc, în mine
trezește a ta trecută fală
o patriotică ruşine!
Durerea doar poeţii-şi cântă
și lacrimi pentru tine zvântă!
Să plângem noi trecutul doar?
Doar să roşim? În sânge bunii
s-au prăpădit… O, Spartă, iar
Spartani eroi arată-i lumii
și din trei sute, trei renaşte,
nou Termopile spre a cunoaşte!
Pământ, poţi tace? Morţii tac?
Dar nu… ca un torent, departe,
toți morţii strigă:”-La atac
pornim dacă-ntr-un viu mai arde
neînfricarea vitejiei!”…
dar viii-s morţi pe faţa gliei…
Dansaţi spartan dans. Unde însă
falanga Spartei s-a fost dus?
De ce la joc stă lumea strânsă?
De ce cu săbii bravii nu-s?
Au zeii v-au lăsat înscrise
ca robi să fiţi lipsiţi de vise?
Sunt amintiri care s-au şters,
vrem vinul ce-l făcu divin
pe Anacreon cu dulce vers
care a slujit nu un străin,
căci de tiran fu Polycrate
el grec a fost întâi de toate!
Şi cât a fost el de tiran,
brav libertatea apărat-a,
ca Miltiade. Cu alean,
așa tirani ar mai vrea gloata,
că lanţurile lor, se ştie,
erau din zale de mândrie!
Muze din Teos şi din Scio,
cântând eroi şi-ndrăgostiţi,
al vostru plai v-a spus adio
și prin străini azi rătăciţi!
în insulele fericite
vi-s glasurile amuţite!…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează