Eram copil, trecea zăpada,
eu cu tristețe-o petreceam,
mi se părea că iarna trece,
mi se părea, dar eu treceam.
Eram crescut, treceau cocorii,
proveam la ei pînă-i pierdeam,
mi se părea că vara trece,
mi se părea, dar eu treceam.
Eram gândind pe malul apei,
cu unda ei la pas mergeam,
mi se părea că unda trece,
mi se părea, dar eu treceam.
Priveam ades cum zboară norii,
și frunzele zburând priveam,
mi se părea că ele zboară,
mi se părea, dar eu zburam.
Mi se părea cândva că alții,
crezând, se-nșală, și-i plângeam,
mi se părea că-s ei pierduții,
mi se părea, dar eu eram.
Azi recunosc cu-amar Iisuse,
lângă trecutul meu pustiu,
cât am pierdut prin nepăsare,
cât am pierdut văd prea târziu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează