Azi, poetul trebuie să fie cult. El îşi trăieşte cărţile citite, cum îşi trăieşte întâmplările. Eu mă declar absolut împotriva unui trend care s-a împământenit în România de multă vreme şi care nu există în ţările occidentale cultivate: noi acuzăm şi criticăm foarte drastic referirile culturale în poezie şi spunem: „Aaa, nu, ăsta e un discurs livresc!”. „Livresc”, un cuvânt care mă irită groaznic! E „livresc” dacă îndrăzneşti să dai în poezie un mic citat, care duce textul în altă zonă îmbogăţindu-l, că pui ghilimele sau că nu pui, dacă-l înglobezi într-un distih de-al tău sau dacă spui un nume. Lampedusa, de pildă, care are şi o sonoritate frumoasă şi pe care poţi să-l asociezi făcând un vers oniric. De genul: „ Lampedusa trăgea la trăsura mea fără roţi…
Pictura “Lectură” de Nicolae Vermont
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează