Întoarce lin perechea ta de cai,
cu sceptru verde luna mai
plin de polen si dulce ca un nai
cu grâu alunecând înalt în pai.
Sub înlemnnitul ramurilor strai
iluzia că poți un timp să stai
ca-n poarta unui nestatornic rai
primit în dar, la rândul tău îl dai.
Strălucitori și negri, și bălai
cresc trandafiri alăturea de scai
cu gemeni ghimpi urmându-de-n alai.
Îi cruți, îi lași să-și semene în grai
măcelul lor, de mult gânditu-l-ai
venind încet să-i seceri și să-i tai.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează