Cum dormi, printre gutuie pe care cresc furnici,
ai ochii tare limpezi, picioare tare mici,
suflet cât o mireasmă proaspătă și gălbuie,
și pielea, cum e pielea cea linsă, de gutuie.
Dac-ai rămâne goală, pe scândură dormind,
aș crede că-i o grindă unde vierii prind,
când ziua-i încă bine bălană și e toamnă,
strugurii cei mai rumeni de tămâios și coarnă.
Dacă prin geam lumina curată ar fi nins
subit, pe carnea tare și tânără-ntr-adins
te-aș fi-ncuiat în mine, să nu te-mpingă-n noapte
omidă mătăsoasă din fructele prea coapte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează