Vino-nsetaţi de curgerea eternă,
să ne-adăpăm din jgheab de stalagmită
și peştera, sorbind, să ne înghită
pecetluind intrarea în cavernă.
Un rege-ndrăgostit de-o Sulamită,
din muntele de marmură, o pernă
cioplind, pentru o dragoste eternă,
când lumea toata-i numai dinamită.
Afară este viscol şi e ură -
îmbrățișați cresc ţurţurii în plete
timpul s-a-ntors cu faţa la perete
și pân' la viitoarea picătură -
un secol e şi tu îmi dai o gură
ce ţine şi de moarte şi de sete.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează