Pare că geme la ferești,
în geam pare că bate,
să-și încălzească poate-ar vrea
ciolanele-nghețate.
A degerat bietul moșneag,
de când nebun aleargă,
printre copacii troieniți
prin lumea asta largă.
Și-ar vrea alăturea de foc
căldura să i-o soarbă:
să-i pieară pânza de fulgi albi
și țurțurii din barbă.
....................................
Deschis-am geamul înghețat,-
din noaptea-ntunecoasă
de gerul iernei amorțit
Moș Crivăț intră-n casă:
Ie un bătrân frumos și nalt,
cu fața lui cea ninsă;
din fir de ghiață și-a cusut
manta pe trup întinsă;
Iar când vorbește șuerând,
ți-i frig până la oase,
glasul îi tremură încet
de sub musteți geroase.
.....................................
Sunt lăutariul cel bătrân,
mai mare peste ierne...
și când ninsoarea cade lin
din norii deși se cerne;
În miează-noapte am sălaș,
palate mari de ghiață,
negure albe le-nvălesc
în vălul lor de ceață.
- Ci, spune, moșule, i-am zis:
în calea ta pribeagă,
pe sub ferestre rătăcind,
văzut-ai pe-a mea dragă:
Nu se uita cu ochi pierduți,
cu mințile aiure,
Când tu zburai neobosit
pe-aripa nopței sure?
..................................
A zis bătrânul cel șiret
sub albele-i mustețe,
și glasul greu și-l domolea,
cercând să mă învețe:
- Iubita-ți vesel surâdea
și... nu-i păsa de tine,
căci pentru dânsa tu ai fost
un om, - ca și ori cine:
Inimii tale pune-i frâu
și carnea ți-o îngheață,
de orice dor să te desparți
în sarbăda-ți vieață.
...............................
Haina stropită cu omăt
și-a strâns-o-ncet la piept
și printre fulgi albi se pierdu
bătrânul înțelept.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează