În viața asta, potrivită
pentru borfași, pentru haimani,
mi-ai dat o mână de prieteni
și-o lumea-ntreagă de dușmani!
Poți să fii hoț, pungaș, ministru,
te-njură lumea sau te ceartă,
dar dacă ești cumva evreu,
o viață-ntreagă nu te iartă!
Poți fi mai bun, mai învățat
și mai cinstit, că nu e greu,
dar porți teribilul păcat
că, pur și simplu, ești evreu….
Sar imbecilii să te rupă!
Te-njură ziarele ades!
Te-ar sfâșia și când te pupă!
De asta, Doamne, m-ai ales?
De mii de ani nu avem pace
ne mor copiii în război
și n-avem liniște de-o viață!
De asta ne-ai ales pe noi?
Am vrut și noi puțin “shalom”
cuvânt rostit atât de des.
Dar pacea noastră cu vecinii
n-ai avut timp s-o fi ales.
De câte ori ai vrut, destinul
ne-a jucat viața la noroc.
Doamne, puteai s-alegi pe alții
și nu ne supăram deloc!
Antisemiții se agită,
urlă bezmetic orice vrei
se-ncarcă lumea de prostie
și se descarcă pe evrei.
Avem atâtea premii “Nobel”
și mari artiști sub steaua ta,
dar nimeni nu ridică glasul
când ne înjură o haimana!
Poate că lumea joacă teatru,
privesc la cer si văd noroi,
sunt generoși cu orișicine
și democrați! Dar nu cu noi…
Când undeva le merge rău,
când ageamiii fac lumină
și nu au bani și mor de foame,
numai evreii sunt de vină.
Când se mănâncă între ei,
cand se omoară frați cu frați,
săracii - ei n-au nici o vină,
numai evreii-s vinovați!
Suntem copiii tăi, o Doamne,
în casa ta intrăm smeriți,
și atunci de ce ne lași în lume
pe mâna unor troglodiți?
De ce-i înduri pe asasinii
cei fără lege, fără minte,
amarnic să ne pângărească
până și sfintele morminte?
Cu noi se răfuiesc într-una
intelectuali și derbedei,
dar ce-au cu morții nostri, Doamne?
Ce vină au că-s morți evrei?
Tot ce se-ntâmplă-n lumea asta
catastrofal și ne-nțeles
e doar și doar din vina noastră!
De asta, Doamne, ne-ai ales?
Ei pot să facă tot ce vor!
Să poarte zvastici, căști sau fes!
Noi n-avem nici-un drept pe lume?
De asta, Doamne, ne-ai ales?
Se uită acru-n pașapoarte,
la vămi ne purică ades.
Noi doar suntem “afaceriștii”!
De asta, Doamne, ne-ai ales?
De asta ne-ai adus pe lume?
De asta ne-am crescut copii?
Să tremurăm pentru secunda
ce Tu ne-o dai pentru-a trăi?
Tu ne-ai dat multe lacrimi, Doamne.
Ne-ai dat nevoi și griji și stres.
Dar tu ne-ai dat și Israelul!
Și pentru această fericire “Todà Rabà” că ne-ai ales!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează