Te zugrăvesc în gând, când eşti departe,
să mă conving de-ţi ştiu de-a rost făptura;
dar mi-e desenul şters şi palid foarte,
nu-s ochii tăi, nici inima, nici gura.
Nu, nu te ştiu de-ajuns. Învăţătura
mi-e prea săracă, vorbe doar de carte.
Ca să-ţi cunosc dulceaţa şi căldura,
mai trebuie să-nvăţ până la moarte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează