Plouă... așteaptă, nu dormi,
fii atent la ce şopteşte vântul
și la ce zice apa care lovește
cu buricele degetelor în geamuri.
Cât de fericit va fi grâul unduitor!
Cu ce aviditate se va îngrășa iarba!
Câte diamante vor atârna, acum,
pe ramurile largi ale pinilor!
Așteaptă, nu adormi. Să ascultăm
ritmul ploii.
Spijină-ți între sânii mei
fruntea taciturnă.
Voi simți zbaterea tâmplelor tale
pulsânde și calde,
ca și cum ar fi două ciocane vii
care-mi lovesc trupul.
Așteptă, nu adormi. Noaptea asta
suntem amândoi o lume
ascunsă de vânt și ploaie
în căușul călduț al budoarului.
Așteptă, nu adormi. Noaptea asta
suntem poate rădăcina supremă,
de unde trebuie să germineze, mâine,
tulpina frumoasă a unei rase noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează