Un freamăt trece prin pădure...
moșnegii de pe culme plâng,
își pleacă vârfurile sure
în fața tânărului crâng.
Iar florile de primăvară
ridică capetele sus,
șoptind în ruga lor de seară
cuvântul care li s’a spus.
De peste munți, pe supt ruine,
a curs cu apele la noi,
s’a ridicat în lumi senine
și crângul l-a beut din ploi.
Pe pietrile dela morminte
salcâmii ’n flori s’au scuturat...
dormiți în pace, umbre sfinte,
dormiți... cuvântul a’nviat!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează