Întotdeauna m-am considerat un țăran în felul meu, cu toate că mă trag din agricultori-moșneni, care la rândul lor, se trag din Bărbăteștii începuturilor, toți de la izvoarele Dâmboviței. Nici o întâlnire și nici un schimb pe care l-am avut vreodată cu filozofi, regi, regine, cu principi, cu președinți de republici, cu creatori și oameni de rând, nu mi-au înnobilat sufletul mai puternic ca el țăranul de la Dunăre, acel țăran român, care între cele două războaie mondiale ajunsese să fie intimidat și minimalizat de sărăcie și de lipsa de perspectivă în desăvârșirea lui. Am fost trimis și eu de mic copil la procopseală în lume. N-am pierdut legătura și nu mi-am scos rădăcinile pentru a umbla năuc pe glob. A profitat și arta mea. M-am salvat și ca om.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează