Aroma crudă de pământ jilav,
miros pătrunzător de piatră udă,
- timp fără timp - şi mărginind hotarul
înalt al munţilor, o umbră
goală şi rece, şi nimic mai mult.
Vagi licăriri de urme pe nisipuri,
gust viu de frunze mestecate-n dinţi,
- buza amară-a unei voci mâhnite -
suspin al dimineţilor acestea
în care nu s-a întâmplat nimic.
Noaptea venea cu prospeţimi pe-ntinsul
vastelor câmpuri strălucind de rouă
- singură noaptea cu parfumul ei -
gătind în taină floarea cea mai pură
învăluită-n zburătoare brize.
O, viaţa cât era de liniştită!
Dar gândul se ducea neîncetat...
- de unde-această muzică? Departe
un nor plutea cu forma-i schimbătoare
sus, între vânt şi stele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează