Pasărea sfântă - Lucian Blaga

Întruchipată în aur de sculptorul C. Brâncuși

În vântul de nimeni stârnit

hieratic Orionul te binecuvântă,

lăcrimându-și deasupra ta

geometria înaltă și sfântă.

Ai trăit cândva în funduri de mare

și focul solar l-ai ocolit pe de-aproape.

În păduri plutitoare-ai strigat

prelung deasupra întâielor ape.

Pasăre ești? Sau un clopot prin lume purtat?

Făptură ți-am zice, potir fără toarte,

cântec de aur rotind

peste spaima noastră de enigme moarte.

Dăinuind în tenebre ca în povești

cu fluier părelnic de vânt

cânți celor ce somnul și-l beau

din macii negri de subt pământ.

Fosfor cojit de pe vechi oseminte

ne pare lumina din ochii tăi verzi.

Ascultând revelații fără cuvinte

subt iarba cerului zborul ți-l pierzi.

Din văzduhul boltitelor tale amiezi

ghicești în adâncuri toate misterele.

Înalță-te fără sfârșit,

dar să nu ne descoperi niciodată ce vezi.