Rotund a izbucnit această vatră
și-apoi, rotund, furtunile-au bătut,
o casă de lumină și de piatră
să-ncapă-n poarta plină de sărut.
Nu dalta lui tăie aceste spații
ci s-a-mplinit voința de strateg,
în buzele atâtor generații
și în iubirea neamului întreg.
Doi câte doi urmând eternitatea,
și-apoi făcând-o să triumfe-n flori,
e-o Poartă a sărutului - cetatea
cu muritorii ei, nemuritori.
Ce liniște în ea și armonie,
vecia curge blând ca un balsam
o linie de geniu se mlădie
și piatra sărutată naște neam.
Mereu la doi rotundul să se-mpartă,
precum Brâncuși în poartă a făcut
veniți cu toții la această poartă
la poarta tutelată de-un sărut.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează