Psalmul I - Dosoftei

Ferice de omul ce n-a merge

în sfatul celor fără de lege

și cu răii nu va sta-n cărare,

nici a ședea-n scaun de pierzare.

Ce voia lui va fi tot cu Domnul

și-n legea lui ș-a petrece somnul,

de să va-nvăța de zî, de noapte,

să-i deprinză poruncile toate.

Și va fi ca pomul lângă apă,

carele de roadă nu să scapă.

Și frunza sa încă nu-ș-va pierde,

ce pre toată vremea va sta verde.

Și de câte lucrează i-sporește,

și agonisita lui va crește.

Iară voi, necurațâi, ca pleava,

de sârg veț cunoaște-vă isprava.

Când s-a vântura dintr-are vravul,

vă veț duce cum să duce pravul,

Și cu grâul na-ți cădea-n fățare,

ce voi suflaț cu spulbărare.

Și la giudeț nu vă s-afla locul

să vă sculaț, ce-ț peri cu totul.

Nici păcătoșii din direapta

vor fi cu direpții să-ș ia plata,

Că celor direpț Domnul le vede

toată calea din scaun ce șede.

Și calea păgânilor cea strâmbă

va pieri, și vor cădea-n grea scârbă.

Extras din Psaltirea în versuri a Sfântului Ierarh Dosoftei, Mitropolitul Moldovei. 

Dosoftei, întâiul care „a îndrăznit foarte mult cu limba română”. Primul editor de carte şi primul poet cult al românilor.