Un Șarpe rău și tot plin de venin,
cu un ceasornicar era vecin.
Iar într-o zi, intrând reptila
în casa lui, tot căutând o pradă,
și negăsind alt lucru decât Pila,
se apucă, flămând, s-o roadă.
„Biet ignorant, dar te-ai gândit tu bine?
Te pui c-un lucru mai tare decât tine.
Ce faci tu-aici, nu-i treabă serioasă,
eu doar de dinţii Timpului sunt roasă;
iar de persişti cu-a tale stăruinţi,
Șarpe nătâng, complet ieşit din minţi,
ai să rămâi flămând şi fără dinţi!”
Aceasta-i pentru voi, nemernici îngâmfaţi,
ce de nimic, în lume aici, nu sunteţi buni,
dar vreţi, cu-ncrâncenare, din toate să muşcaţi!
Vă frământaţi zadarnic, sărmani şi bieţi nebuni,
căci toată truda voastră-i cuprinsă de neant,
iar operele-n care doriţi să-nfigeţi dinţii,
cu toată-nverşunarea şi ura stăruinţii,
sunt, pentru voi, aramă, oţel şi diamant!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Comentează